Atunci când respiraţia ta e laborioasă, gândirea îţi este dirijată de frică şi nelinişte. Starea minţii tale îşi are rădăcinile în trecut sau în viitor. Te concentrezi pe ceea ce fac alţi oameni, pe cum să faci ca să te adaptezi lor, sau să te aperi de faptele lor. Ridici în jurul inimii tale o fortăreaţă construită din gânduri. Respiră adânc şi întoarce-te în inima ta.
Nu poţi privi totul cu compasiune, decât dacă te întorci în inima ta. Iar cel care nu priveşte cu compasiune, nu vede lucrurile aşa cum sunt. Tot ceea ce percepe, nu e nimic altceva decât o făcătură, o hiperbolă.
Când te întorci în inima ta, te afli în liniştea din care vin toate sunetele. Ca o barcă pe ocean, simţi valurile care unduiesc dedesubtul tău. Te mişti împreună cu valurile, dar ştii că nu eşti valurile. Gândurile vin şi pleacă, dar ştii că nu eşti gândurile tale. Rămâi în cadrul fluxului şi refluxului, ieşind şi intrând, simţind contracţia şi expansiunea gândului.
Dedesubtul minţii care gândeşte, se află conştientă pură, care nu judecă. De îndată ce descoperi această conştientă, intri în inimă. Atunci, a da şi a primi nu mai necesită nici un efort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu